Am primit de la naşa noastră o eşarfă foarte frumoasă şi mare. Eu nu prea port eşarfe. Nu ştiu să o fac într-un mod elegant să se potrivească frumos. Am folosit-o să acopăr căruţul lui Andrei când era bebe şi dormea afară în curte, iar de atunci a tot stat prin dulap. O mai scoteam câteodată când dădeam de ea, o admiram şi o puneam la loc. Materialul este foarte subţire şi plăcut la purtat.
Cred că este cel mai complex lucru pe care l-am făcut până acum. Are defecte cu carul, pe care un ochi experimentat le va sesiza imediat, dar eu sunt tare încântată de ea. Perfecţiunea eu cred că există, dar deocamdată nu este aliatul meu. Duc tratative, însă trebuie să exersez şi să muncesc mai mult.
Este prima dată când lucrez cu aţa elastică. Habar nu am de ce m-am temut atât de mult să lucrez cu ea. Dacă aveţi această reţinere încercaţi-o o dată! Mai mult ca sigur vă va plăcea.
Am şi învăţat câte ceva din această experienţă:
-dacă eşti începător (aşa cum sunt eu) în ale cusutului şi croitului încearcă acelaşi model pe un material pe care nu îl iubeşti foarte mult sau ai destul din el. La un moment dat am intrat în panică deoarece nu îmi ieşea cum trebuie şi eşarfa o stricasem.
-nu te lenevi şi fă un tipar de hârtie dacă modelul după care lucrezi este o altă bluză pe care nu ai de gând să o desfaci.E mult mai simplu şi sigur aşa.
-nimic nu iese foarte bine din prima şi nu este o tragedie să trebuiască să revii asupra unor cusături. Orice lucru are nevoie de retuşuri. Chiar dacă pare că nu îţi va ieşi nimic nu te lăsa căci la final te vei bucura că nu ai renunţat şi ai dres ce ai stricat.
În mod cert voi mai face genul acesta de bluză pentru că îmi place foarte mult. Mai am o eşarfă tocmai bună pentru asta :))
O zi frumoasă să aveţi!
